Despre depresie


Depresia este o tulburare psihica cu o frecventa in continua crestere, ce poate sa apara la orice persoana si la orice varsta. Impactul sau asupra vietii este foarte mare deoarece afecteaza persoana in domenii multiple de functionare. Depresia inseamna un dezechilibru emotional profund, cu consecinte directe in plan personal si indirecte, asupra familiei, grupului social si domeniului profesional.

Cauzele acestei tulburari au fost indelung investigate, dar inca nu exista explicatii certe. Ca in multe alte situatii, se presupune ca este vorba de un cumul de factor ce se intrica si concura la aparitia manifestarilor depresive. Astfel, pe un fond de vulnerabilitate biologica actioneaza factori psihologici, ce tin de caracteristicile personalitatii individului, si factori de mediu. Acestia pot fi reprezentati de evenimente de viata negative, stres de intensitate si durata variabile, uneori simple si aparent minore nemultumiri si insatisfactii. In cele mai multe cazuri se poate identifica factorul trigger, care a reusit sa declanseze boala, dar aceasta nu se intampla mereu. Uneori toate lucrurile par a merge bine, si cu toate acestea se instaleaza, insidios, depresia. Fie ca stim de unde vine, fie ca apare din senin, urmarile sunt la fel de grave.

Depresia e mai mult decat o simpla deprimare si mai mult decat o stare trecatoare de rau, mai mult decat o lipsa de chef ori pofta de viata care se poate depasi prin propria vointa. Depresia nu e o slabiciune. Ea este o suferinta si o durere profunda, o tristete care imbraca sufletul saptamani si luni de zile. Depresia preia controlul asupra corpului, gandurilor, emotiilor, influentand atat starea fizica, cat si modul in care se vede lumea. Este o lentila inchisa la culoare, prin care e privita viata. Din cauza ei, mintea uita ce inseamna bucuria si speranta si nu mai stie sa simta decat deznadejde, lipsa de incredere, descurajare. Lucrurile altadata placute si interesul pentru lumea din jur isi pierd importanta, consecinta fiind retragerea in sine, izolarea sociala, evitarea sau ruperea legaturilor cu colegii, prietenii si uneori familia. Imaginea de sine si autostima se deterioreaza simtitor, apar sentimente de vinovatie, neputinta, abandon, blamare, inutilitate si lipsa de valoare. Gandurile sunt din ce in ce mai negre si mai pesimiste, ajungand pana la idei autolitice, motivate, sub presiunea bolii, de incapacitatea de a mai suporta imensa tristete si de a fi o povara pentru cei din jur. Sinuciderea reprezinta o complicatie de temut a acestei tulburari.

In plan somatic, depresia poate aduce o serie intreaga de simptome: dureri de cap, modificarea menstrelor, artralgii, ameteli, disconfort gastric, diaree sau constipatie, parestezii (intepaturi, furnicaturi) la nivelul extremitatilor, sensibilitate la stimuli (luminosi, acustici) s.a

Tulburarile de somn sunt printre cele mai frecvente si se manifesta prin somn superficial, cu dese intreruperi, cosmaruri, insomnie sau somnolenta. Caracterisc apare insomnia terminala, cu trezire cu cateva ore mai devreme decat de obicei, cu o stare accentuata de rau matinal: oboseala, teama, ingrijoare, ce se amelioreaza usor spre seara, fara insa a disparea complet. Scaderea apetitului alimentar este de asemenea frecventa, cu pierdere ponderala secundara, uneori ingrijoratoare. Mai pot sa apara descresteri ale libidoului, cu pierderea interesului pentru activitatea sexuala.

Intreg organismul e epuizat, exista o oboseala inexplicabila, activitatile simple, cotidiene necesita o concentrare si un efort foarte mare. Greutatea in luarea deciziilor, dificultatile de concentrare si de memorare a unor informatii obisnuite, incetinirea ritmului gandurilor, lentoarea vorbirii, pauzele lungi in conversatii, lipsa de modulatie a tonului vocii sunt alte semne de depresie.

Relativ frecvent se asociaza anxietatea, sentimentul de teama fara motiv, ingrijorari disproportionate pentru fapte de mica importanta, nervozitate, iritabilitate, neliniste, labilitate emotionala si incontrolabile momente de plans nemotivat sau insuficient motivat.

Fara un tratament adecvat, simptomele depresive pot dura saptamani si luni intregi.

Spre deosebire de alte afectiuni psihice, depresia are un prognostic bun atunci cand e diagnosticata si tratata corespunzator. Principala modalitate de interventie este cea farmacologica, in prezent existand suficiente optiuni medicamentoase. Cu toate acestea, medicamentul antidepresiv ideal nu exista, de aceea e important de stiut ca:

- exista o mare variabilitate de raspuns la medicatia antidepresiva, in functie de caracteristicile fiecarei persoane, care nu poate fi determinata anticipat

- medicatia antidepresiva nu da rezultate pe loc, uneori fiind necesare chiar si 1-2 luni inainte de instalarea efectelor pozitive (uzual, primele semne de ameliorare apar la 1-2 saptamani de la debutul administrarii)

- pot sa apara, ca la orice alt medicament, reactii adverse; acestea sunt de obicei moderate si dispar in cateva zile de la primele administrari

- un episod unic de depresie se trateaza 4-6 luni dupa recuperare; al doilea episod necesita pana la 1 an de tratament

- medicamentele trebuie administrate in doza terapeutica (fara atingerea acestei doze, medicatia e ineficienta)

- la decizia de oprire a tratamentului, aceasta se face prin scaderea gradata a dozelor, pentu a evita aparitia simptomelor de discontinuitate (acestea apar uneori si la omiterea unei singure doze)

- medicamentele antidepresive: 1. sunt eficiente; 2. nu sunt adictive; 3.nu isi pierd eficienta in timp; 4. nu cauzeaza efecte negative nici daca sunt administrate perioade lungi de timp.

In paralel cu tratamentul farmacologic, se dovedeste a fi utila terapia psihologica. Aceasta poate avea uneori doar rol suportiv, insa de multe ori ajuta la reconstruirea unei imagini pozitive, la identificarea zonelor personale de conflict, la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de coping, la a redescoperi tot ce s-a uitat sau s-a pierdut in urma unei astfel de tulburari.

Depresia nu este o stare din care sa poti iesi in 5 minute. Depresia este cauzata de o serie de factori combinata cu un dezechilibru al compusilor chimici din creierul uman.

Si, ca o orice boala, depresia are nevoie de tratament specializat.

Cauzele depresiei

Depresia nu are o singura cauza. De cele mai multe ori ea apare dintr-o combinatie de stari de fapt. Chiar este posibil sa nu ai habar ca te-a afectat. Totusi, indiferent care i-ar fi cauzele, depresia este mai mult decat o stare psihica. Ea este corelata cu schimbari ale functiilor creierului si in stransa legatura cu un dezechilibru al unor tipuri de produsi chimici care duc semnale catre creier si nervi. Acesti produsi chimici se numesc neurotransmitatori. O serie de factori implicati in paritie depresiei sunt:

Factori genetici. Genetica joaca un rol important part in aparitia depresiei. Depresia poate exista intr-o anume familie de generatii intregi.

Traume si stres. Lucruri precum probleme financiare, ruperea unei relatii, moartea cuiva drag pot cauza depresia. Poti deveni depresiva dupa o serie de schimbari in viata ta, schimbari produse de schimbarea locului de munca, a scolii, terminarea perioadei de studentie sau chiar dupa casatorie...

Personalitate pesimista. Oamenii care au o impresie proasta despre propria persoana sau privesc viata intr-o maniera negativa sunt mult mai expusi riscului de a deveni depresivi. Aceste trasaturi ale personalitatii pot fi cauzele unei depresii mai usoare, numite distemie.

Starea de sanatate. Probleme medicale serioase, precum bolile de inima severe, cancerul sau infectia cu HIV (SIDA) pot contribui in buna masaura la aparitia starii de depresie, datorita slabiciunii psihice si a stresului la care este supusa o persoana afectata de aceste boli. Depresia poate inrautati lucrurile, de vreme ce inrautatesc starea de sanatate, a sistemului imunitar si pot face ca lupta cu boala sa fie mult mai greu de dus. In unele cazuri, depresia poate fi produsa chiar de unele medicamente menite sa imbunatateasca starea de sanatate.

Alte afectiuni psihice. Alte afectiuni psihice, precum anxietatea, anorexia, bulimia, schizofrenia sau abuzul de medicamente sau chiar droguri de mare risc pot fi cauzele depresiei.

Distimia este o alta dereglare. Oamenii simt o forma mai blanda de depresie pentru cateva zile sau pentru cel putin doi ani!

Simptomele depresiei sunt diferite. Ele pot include depresie timpurie, depresie postnatala si dereglare bipolara.

Dereglarea afectiva temporara prezinta simptome regasite in orice episod de depresie.

Depresia postnatala (Depresia Postpartum) este un tip de depresie care apare la femeile care au nascut recent. De obicei se manifesta in primele luni dupa nastere, insa poate aparea si la un an. Simptomele sunt aceleasi ca si intr-o depresie obisnuita. Deseori, depresiile postnatale interfereaza cu abilitatea mamei de a mentine legatura cu noul nascut. Este foarte important sa ceri ajutor daca treci prin asemenea situatii. Depresia postnatala este diferita de senzatiile din primele zile si care se rezolva de la sine.

Cine poate fi afectat de depresie?

Desi depresia te poate face sa te simti singura, 16% dintre americani o vor experimenta pe parcursul vietii. Depresia poate afecta pe oricine, insa variaza in functie de varsta si gen.

Femeile sunt de doua ori mai expuse decat barbatii. Riscul mai mare este prezent din cauza schimbarilor hormonale aduse de pubertate, ciclu menstrual, menopauza si sarcina.

Barbatii. Desi riscul la care sunt expusi este mai mic, barbatii sunt cel mai putin diagnosticati si un numar extrem de mic cere ajutor. Se poate ca ei sa prezinte semnele tipice unei depresii, dar prefera sa fie nervosi si ostili sau sa isi mascheze starea prin consum exagerat de alcool si droguri. Sinuciderea este riscul cel mai mare; numarul barbatilor care recurg la acest act disperat este de patru ori mai mare decat cel al femeilor.

Persoanele in varsta: din cauza pierderii unei persoane dragi sau din cauza ca locuiesc singuri. Ei pot deveni bolnavi din punct de vedere fizic si nu mai pot fi ca in tinerete. Aceste schimbari pot duce la depresie. Familia poate pune schimbarile pe seama imbatranirii si multi oameni in varsta nu vor sa discute despre sentimentele lor. Ca rezultat, putine persoane in varsta primesc ajutor specializat.

Ajuta-te singura sa lupti cu depresiaFiecare zi va fi o lupta atunci cand suferi de depresie. Terapia si grija medicilor sunt pasi importanti in recuperare. Dar poti sa faci si tu cateva lucruri pentru tine:

Recunoaste simptomele timpurii. Este important sa recunosti si sa mergi la un medic pentru diagnosticarea depresiei. Riscul unei alte depresii va scadea. Daca pretinzi ca problema nu exista, ea se va inrautati. De cine incerci de fapt sa te ascunzi? In ptimul rand iti faci rau tie! Gandeste-te la evenimentele care te-au adus intr-o stare asemanatoare.

Stabileste-ti teluri reale. S-ar putea sa te simti epuizata de tot ce ar trebui facut acasa si la serviciu. Nu fi prea dura cu tine! Aminteste-ti ca depresia este o boala si ca nu este de joaca. Stabileste-ti scopuri reale, usor de realizat pentru a te reincardra in rutina zilnica.

Fa ce iti place. Chiar daca nu ai chef, gaseste-ti timp pentru ceea ce iti place. Intalneste-te cu prietenii. Mergeti la o plimbare, la un film. Reia un hobby uitat de cativa ani.

Lasa deciziile importante pentru cand vei vedea iar lumea in nuante de roz. De vreme ce depresia iti poate zugravi lumea in nuante inchise, te sfatuim sa amani deciziile importante, de exemplu renuntarea la job.

Evita alcoolul. Desi ai putea crede ca te poate ajuta, alcoolul iti poate accentua depresia. Oamenii care sufera de depresie sunt expusi unui risc mare de a dezvolta probleme de abuz de substante. In plus, alcoolul interactioneaza cu multe antidepresive.

Fa sport. Este din ce in ce mai evident ca exercitiile ajuta in cazul depresiei. Gaseste o activitate pe care o faci cu placere si incepe usor. Treptat, incearca sa ajungi la 20-30 de minute de exercitii, trei patru zile pe saptamana!

Tipuri de depresie

1. În severă depresie, cunoscut uneori sub denumirea de unipolar sau depresie clinică, oamenii au o parte sau toate simptomele enumerate mai jos, pentru cel puţin 2 săptămâni. Sunt adesea mai multe luni sau mai mult. Episoade de boala poate să apară o singură dată, de două ori sau de mai multe ori în viaţa unei persoane.

2. În dysthymia (depresie sau "minor"), aceleaşi simptome sunt prezente într-o mai moale, şi durează cel puţin 2 ani. Persoanele cu dysthymia sunt frecvent lipsesc în spirit şi gust de viaţă şi de a trăi o viaţă fără bucurie şi de energie aproape că pare o prelungire naturală a vă personalitate. De asemenea, ele pot suferi episoade de depresie severă.

3. Manic-depresive boala sau tulburarea bipolară, nu este la fel de comun ca şi alte forme de depresie. Este caracterizata prin perioade de depresie alternand cu perioade de manie. În timpul episoadelor de manie, oamenii pot deveni hiperactive, euforic, şi iritabil. Pot economisi bani şi de a se angaja în sexuală greşeli. În unele persoane cu depresie uşoară supleanţi o forma de manie cunoscut sub numele de hypomania. Spre deosebire de alte tulburări ale dispoziţiei, femei şi bărbaţi sunt la fel de vulnerabile la tulburarea bipolară, dar femeile cu tulburare bipolară tind să aibă mai multe episoade de depresie şi mai puţine episoade de manie sau hypomania.

Simptome de depresie şi manie

Dacă de trei până la cinci sau mai multe dintre următoarele simptome persistă mai mult de 2 săptămâni (1 săptămână pentru mania), sau pot interfera cu munca sau a vieţii de familie, pacientul trebuie să obţină o evaluare amănunţită diagnostic. Această evaluare ar trebui să includă o examinare fizică completă şi istoria familiei. Nu toate persoanele cu depresie manifest toate aceste simptome. Severitatea simptomelor variază de la o persoană la alta.

Depresie

Mood persistenţi trist, anxietate sau "gol"

Pierderea de interes sau placere sa bucurat de o dată în activităţi, inclusiv de sex

Nelinişte, iritabilitate sau excesiv de plâns

Sentimentele de vinovăţie, nu de a-şi afirma ceva, neajutorare, inutilitate şi pesimismul

Somnul prea mult sau prea puţin, se ridică foarte devreme în dimineaţa

Pierderea poftei de mâncare sau de greutate, sau excesiv de aportul alimentar şi creştere în greutate

A scăzut de energie, oboseală, senzaţie de a fi "încetinitorul"

Gânduri de moarte sau sinucidere, sau tentative de suicid

Dificultăţi de concentrare, amintindu sau de luare a deciziilor

Simptome fizice persistente care nu răspund la tratament, cum ar fi dureri de cap, tulburări digestive cronice şi durere

Mania

Exaltat stare de spirit atat de anormală, excesiv de euforie

Iritabilitate

Scăderea nevoie de somn

Iluzii de grandoare

Vorbeşte prea repede, fără oprire sau de

Necontrolate de gânduri

Crescut de activitate, inclusiv sexuale

Creştere la energie

Little comună sensul care duce la comportamentul riscant

Socială comportament inadecvat

Cauze de depresie

Factori genetici

Există un risc crescut de depresie clinică, atunci când există un istoric familial de boală, sugerând că este posibil să existe o predispoziţie moştenită biologice. Acest risc este mai mare pentru persoanele cu tulburare bipolară. Cu toate acestea, nu toate persoanele care au un istoric familial au bolii. În plus, depresie severă, poate apărea şi la oameni care nu au istoric familial de boală. Acest lucru sugerează faptul că există factori suplimentari, care pot provoca depresie, dacă factorii biochimici, sau de condiţiile de mediu care produc stresul psiho-social şi a altor factori.

Biochimici factori

Aceasta a fost demonstrat că creierul chimie joacă un rol semnificativ în tulburări depresive. Stim, de exemplu, că persoanele cu depresie severă, de obicei, au dezechilibrelor de anumite produse chimice din creier, cunoscute sub numele de neurotransmitters. În plus, modelele de somn, care sunt afectate de biochimie a corpului, sunt, în general, la diferite persoane cu tulburări depresive. Depresia poate fi indusă sau atenuate cu anumite medicamente şi unele hormoni poate modifica moods. Ce nu este încă cunoscut este dacă "biochimic dezechilibru" în depresie sunt genetice sau cauzate de stres, un traumatism sau a unei boli fizice sau de altă condiţie de mediu.

De mediu şi a altor factori de stres

Urmatoarele au fost identificate ca factori care contribuie la depresie: pierderea unui iubit o, relaţia probleme, probleme financiare sau de o schimbare semnificativa in viata. Uneori debut de depresie a fost asociată cu o acută sau cronică fizice boală. În plus, aproximativ o treime din persoanele cu orice tip de tulburare depresivă de asemenea exponat cumva o tulburare de alcoolism sau de dependenta de droguri. 7

Alţi factori, psihologic şi social

Persoanele cu anumite caracteristici, cum ar fi pesimismul, scăderea de sine, sentimentul de lipsa de control asupra vieţii şi circumstanţe tendinţa de a supra-îngrijorare sunt mai susceptibile de a suferi de depresie. Aceste atribute pot evidenţia efectul de situaţii de stres sau pot interfera cu capacitatea de a face faţă sau de a recupera de la ei. Educaţie şi aşteptările asociate cu femeile pot contribui la dezvoltarea de aceste trăsături. Aparent, negative crezut modele sunt, de obicei, cu sediul în copilărie sau adolescenţă. Unii experţi au sugerat că tradiţionale de creştere a fetelor ar putea promova aceste trăsături şi, eventual, este un factor în mare incidenţă a depresiei la femei.

Riscul de depresie este mai mare pentru femei decât la bărbaţi

Numărul femeilor care suferă de depresie majoră şi dysthymia este de două ori pe cea a bărbaţilor. Acest raport de doi la unu nu depinde de rasă sau de factori culturali sau de situaţia economică. În aceeaşi proporţie există în alte zece ţări din lume. Acelaşi număr de bărbaţi şi femei, care suferă de tulburare bipolară (manic-depresie), dar de obicei, femeile au mai multe episoade depresive şi mai puţine episoade de manie. De asemenea, mai multe femei suferă de o varietate de rapid cicluri de tulburare bipolară, care pot fi mai rezistente la tratamentul standard.

Acesta este suspectat că o varietate de factori unic la viaţa femeilor joacă un rol important în depresie. Ancheta se concentrează acum pe înţelegerea acestor factori, printre care: factorii de reproducere, hormonale, genetice sau biologice, abuz şi opresiunii, interpersonale şi de factori, precum şi anumite caracteristici psihologice şi de personalitate. Chiar şi aşa, în anumite cauze ale depresiei la femei sunt neclare, deoarece multe femei, care au fost expuşi la aceşti factori nu suferă de depresie. Ce este clar este faptul că, indiferent de factori care contribuie la aceasta, depresia este o boală pentru care eficiente tratamente disponibile.

De diferite dimensiuni de depresie la femei

Anchetatori se concentrează pe următoarele domenii când studierea depresiei la femei:

Adolescenta

Înainte de adolescenta, nu există aproape nici o diferenţă în incidenţa de depresie printre baieti si fete. Dar, cu vârsta cuprinsă între 11 şi 13 de ani, este un abrupt creştere a incidenţei de depresie în fetelor. La vârsta de a ajunge la 15, femeile sunt de două ori mai multe şanse decât la bărbaţi s-au confruntat cu o gravă depresive episod. 2 Aceasta apare la un moment dat în timpul adolescenţei, în care rolurile şi aşteptările schimba dramatic. De factori de stres în timpul adolescenţei include formează o identitate, sexuale, de dezvoltare, adolescent scutire de la părinţi, şi procesul de luare a deciziilor, pentru prima dată. Toate acestea sunt, în plus faţă de alte fizică, intelectuală, şi hormonale. Aceşti factori de stres sunt adesea diferite pentru bărbaţi şi femei pot fi legate de cea mai mare incidenţă a depresiei. Studiile arată că în timpul liceului fetele au mai mari rate de incidenţă de depresie, tulburări de anxietate, mâncând tulburări, precum şi de tulburări emoţionale neadaptare decât băieţi. Barbatii, pe de altă parte, au o rată mai mare de tulburări de comportament perturbator.

Maturitate: relatiilor interpersonale si roluri la locul de muncă

Stres, în general, pot contribui la depresie la oameni care sunt biologic predispoziţie pentru această boală. Unii cercetatori care a propus o teorie de mare incidenţă a depresiei la femei nu se datorează mai mare vulnerabilitate, dar în situaţii de stres, că multe femei se confruntă. Aceşti factori includ stresul principal responsabilităţi la domiciliu şi locul de muncă, fie un singur părinte, de îngrijire pentru copii şi părinţii în vârstă. Nu a fost încă pe deplin înţeles modul în care aceşti factori afectează în special femeile.

Atât la femei ca la bărbaţi, incidenţa majoră depresie este mai mare în rândul separate şi divorţat, căsătorit şi pentru mai puţin, dar mai mare pentru femei, în ambele cazuri. În calitate de o casnicie, cu toate acestea, poate contribui în mod semnificativ la depresie. S-a arătat că lipsa de o relaţie de încredere şi intimitate, combinate cu grave probleme sunt legate de starea civilă pentru a depresiei la femei. De fapt, ea a fost demonstrat că ratele de incidenţă de depresie sunt mai mari la femeile cu nefericita casatoriilor.

Evoluţii privind sexualitatea feminină

Acestea includ de ciclu menstrual, sarcina, postpartum, infertilitate, menopauză, şi, uneori, decizia de a nu purta copii. Aceste evenimente provoca schimbări în starea de spirit şi, în unele femei includ depresie. Cercetătorii au confirmat că hormoni afecta creierul chimice care controlează emoţiile şi moods. Nu se cunoaşte până în prezent, cu toate acestea, nici un fel de mecanism biologic care explică de hormoni de acţiune în acest proces.

Multe femei experienţă de comportament şi de anumite modificări fizice asociate cu diferite faze ale ciclului menstrual. În unele femei, aceste schimbări sunt severe, apar cu regularitate, şi să includă stare de depresie, iritabilitate şi alte modificări fizice şi emoţionale. Aceste modificări, cunoscut sub numele de sindromul premenstrual sau premenstrual dysphoric tulburare de obicei, începe după ovulaţie şi intensifica treptat, până la începerea menstruaţiei. Oamenii de ştiinţă sunt explorează modul în care ciclul de suişuri şi coborâşuri, concentraţia de estrogen şi a altor hormoni, pot afecta în chimie a creierului asociate în special cu tulburări depresive.

Fluctuaţii în starea de spirit în timpul perioadei postpartum pot varia de la "Low" trece starea de spirit care apar imediat după naştere, la episoade de depresie severă, depresiuni care devin severe şi dezactivarea psihotice. Studiile sugerează că femeile care suferă depresie severă, după naştere, de multe ori au avut anterior episoade de depresie, cu toate că acestea nu au fost diagnosticate şi pacientul care nu a primit tratament.

Sarcina (dacă doriţi) este rareori un factor care contribuie la depresie, avort şi nu pare a creşte incidenţa de depresie. Femeile care au probleme de fertilitate mai experienţă extrem de anxietate sau de tristeţe, dar nu a fost determinată, dacă acest lucru contribuie la creşterea incidenţei de depresie. În plus, în stadiul de a fi o mama poate fi un risc ridicat de stres şi depresie din cererile care implică.

Menopauza, în general, nu reprezintă un risc crescut de depresie. De fapt, studiile au arătat că depresia în timpul menopauză, cu toate că anterior, considerat ca o tulburare specifice, nu se deosebeşte de cea a altor vârstele. Femeile mai multe şanse de a experimenta depresie în timpul acestei etape sunt cele cu un istoric de episoade depresive anterioare.

Cultural considerente

Cu privire la depresie, în general, rata de depresie răspândită în rândul femeilor din Africa şi Hispanic rămâne de două ori pe cea a bărbaţilor de la aceeaşi sursă. Anumite elemente, cu toate acestea, indică faptul că depresia majoră şi dysthymia sunt susceptibile de a fi diagnosticate mai puţin frecvent în African American femei şi un pic mai adesea în Hispanics decât în Caucazian femei. Prevalenţa de alte grupuri etnice, rasiale şi nu este definitivă.

Simptomele pot prezenta în mod diferit, iar acest lucru poate influenţa recunoaşterea şi diagnosticul de depresie în minorităţilor. De exemplu, Africa americanii au mai multe şanse de a se plâng de simptome somatice, cum ar fi schimbarea poftei de mâncare, indispoziţie şi organism aches.

Mai mult decât atât, modul în care oamenii percep simptome de depresie depinde de cultură. Aceşti factori trebuie să fie în considerare atunci când se lucrează cu femei din diferite etnice fundaluri.

Victimizarii

Studiile arată că femeile care au fost battered sau hartuiti sexual în copilărie au o probabilitate mai mare de a suferi de depresie clinică, la un moment dat în viaţa lor, comparativ cu cei care nu au experienţă. În plus, mai multe studii arată o incidenţă mai mare de depresie în rândul femeilor care au fost violate în adolescenţă sau maturitate. Aceste observaţii sunt foarte importante, pentru că mai multe femei decât bărbaţi au fost victime ale abuzurilor sexuale din copilarie. Femeile care au fost victime ale comună alte forme de abuz, cum ar fi abuzul fizic sau hărţuirii sexuale la locul de muncă, pot, de asemenea, au o incidenţă mai mare de depresie. Abuzul poate duce la depresie, deoarece cauzele scăzut de sine şi de tristeţe, vinovăţie şi izolare socială. Nu pot fi factori de risc pentru depresie în biologice şi de mediu în imbatranire dysfunctional ca o familie. Mai mult de cercetare, este necesară pentru a înţelege dacă victimizarii este legat în special la depresie.

Sărăcia

Femeile şi copiii reprezintă şaptezeci şi cinci la sută din populaţie trăieşte în sărăcie în SUA Sărăcia conduce la stres mulţi factori, cum ar fi de izolare, de incertitudine, frecvente evenimente negative, şi puţin acces la resurse de ajutor. De tristete si lipsa de entuziasm sunt frecvente în rândul persoanelor de venituri mici, precum şi între cei care nu au nici un ajutor social. Dar investigaţiile încă nu au stabilit dacă depresia este mai frecventă în rândul persoanelor care se confruntă aceste stressors de mediu.

Depresia la vârstnici

Ceva timp în urmă, sa crezut ca femeile au fost deosebit de sensibile la depresie, atunci când copiii lor au fost în casa ei şi se confruntă cu "sindromul cuib gol", un sentiment profund pierderea de scop şi de identitate. Cu toate acestea, studiile ştiinţifice nu indică o creştere a depresiei în rândul femeilor, în această etapă a vieţii.

Ca şi în grupele de vârstă mai tânără, mai multe femei decât bărbaţi suferă de depresie în limită de vârstă. În mod similar, în toate vârstele, care nu sunt casatoriti (inclusiv văduve) este un factor de risc pentru depresie. Cel mai important lucru este că depresia nu ar trebui să fie considerat ca o consecinţă normală a fizice, sociale şi de probleme economice cu care se confruntă, în limită de vârstă. De fapt, studiile au arătat că cea mai mare de adulţi sunt mulţumiţi cu viaţa lor.

Aproximativ 800.000 SUA oamenii sunt văduvit în fiecare an. În cea mai mare parte aceste persoane sunt mai în vârstă şi femeile au o bună imagine de simptome depresive variat. Cele mai multe nu au nevoie de tratament, dar cele cu tristeţe moderată sau severă, pare mai bine sa participe la grupuri de sprijin sau pentru a primi alte tratamente psiho-social. Cu toate acestea, o treime din văduve, bărbaţi sau femei, au un episod de depresie majoră, în prima lună după decesul soţului / soţiei, şi jumătate din aceste punct de vedere clinic, depresie rămâne timp de un an. Aceste tulburări depresive răspund la tratamentul cu antidepresive, dar este încă în curs de investigare în cazul în care cel mai bun timp pentru a începe terapia şi cum să combine medicaţie cu tratamente psiho-social.

Nu există tratament pentru depresie

Deci, depresie severă răspunde foarte bine la tratament. De fapt, o parte din sentimentul de neputinţă care însoţeşte grave depresie este să cred că are o condiţie este "incurabile". Pentru cei care cred că ar trebui să furnizeze informaţii cu privire la eficacitatea tratamentelor moderne într-un mod care recunoaşte că este simtit scepticism. Ca orice altă boală, de tratament, mai devreme este pornit, acesta poate fi mai eficientă şi cea mai mare probabilitate de a împiedica serios relapses. Desigur, tratamentul nu se elimine factorii de stres inevitabil de viaţă, sau de suişuri şi coborâşuri. Dar acesta ajută foarte mult la capacitatea de a face faţă acestor provocări şi realizări care bucurie de viaţă.

Primul pas în tratarea depresiei, trebuie să fie o examinare completa fizice pentru a se asigura că nici o condiţie fizică care pot determina simptome depresive. Anumite medicamente au efecte secundare care sunt similare cu simptome de depresie, care ar trebui să informeze medicul despre orice medicamente pacientul ia. Imposibilitatea de a descoperi orice fizice din cauza depresiei, atunci medicul trebuie să efectueze o evaluare psihologica a pacientului sau se referă la o sănătate mentală profesionale.

Tratamente pentru Depresie

Cele mai frecvent utilizate tratamente pentru depresie sunt antidepresive, psihoterapie sau o combinaţie a celor două. Natura şi gravitatea de depresie, şi într-o oarecare măsură individuală preferinţă, va determina care dintre aceste opţiuni de tratament este adecvată. Pentru uşoară sau moderată, depresie, una sau ambele aceste tratamente poate fi benefică. În timp ce pentru cele mai importante depresie, sau dezactivarea este recomandat ca un prim pas la utilizarea de medicamente. În combinate de tratament, medicamente pot scuti simptome mai repede, în timp ce învaţă psihoterapie cele mai eficiente metode de a aborda problemele.

Medicamente

Există mai multe tipuri de antidepresive care sunt utilizate în tratamentul tulburărilor depresive. Acestea includ noi medicamente, în special inhibitori selectivi de serotonină reuptake (SSRIs), antidepresive triciclice şi inhibitori de monoamine oxidaza (MAOIs). SSRIs şi alte noi medicamente, care afectează neurotransmitters, cum ar fi dopamina sau norepinephrine în general, au mai puţine efecte secundare decât antidepresive triciclice. Fiecare are o chimice diferite căi de la creier, care sunt legate de moods. Antidepresivele nu sunt dependenta. Desi unele persoane se simt mai bine în primele săptămâni de tratament, antidepresive, trebuie luate regulat pentru cel puţin 4 săptămâni, în unele cazuri, pentru 8, înainte de efectul terapeutic este complet. Pentru a fi eficientă şi pentru a preveni recidiva, medicamentul trebuie să se ia de la 6 la 12 luni, de la medicul de atenţie. Administrarea de medicamente ar trebui să fie monitorizată îndeaproape pentru a se asigura că pacientul este de a lua doza cea mai eficientă şi pentru a minimiza reacţii adverse. În cazul celor care au avut deja mai multe episoade de depresie, cel mai eficient mod de prevenire a acestora este de tratament cu antidepresive pe termen lung.

Medicul care prescrie medicamentul administrat la pacienţii cu privire la posibilele efecte secundare şi, în cazul MAOIs, restricţiile privind dieta şi alte medicamente. În plus, se ia în considerare orice altă reţetă sau nonprescription sau suplimentele alimentare pe care pacientul este de a lua, pentru că unele dintre acestea poate provoca o reacţie negativă atunci când luate împreună cu un antidepresiv. De asemenea, pot exista restricţii în timpul sarcinii.

Pentru tulburarea bipolară, tratamentul de a alege, de mai mulţi ani, a fost de litiu. Acest lucru poate fi foarte eficient în reglementarea chef fluctuaţiile care sunt tipice pentru această boală. Utilizarea acestora trebuie să fie atent monitorizate, deoarece o mică schimbare se poate face o doza eficace în doze toxice. Cu toate acestea, litiu nu trebuie utilizat în cazul în care persoana are un tiroidian boala de ficat sau, dacă aveţi inima sau dacă suferiţi de epilepsie. Din fericire, pe care le-au găsit alte medicamente pentru a ajuta la controlul fluctuaţii în starea de spirit. Între aceste două anticonvulsants care controlează starea de spirit, carbamazepine (Tegretol ®) şi acid valproic (Depakote ®). Aceste două medicamente au fost acceptate pe scară largă în practica clinică, valproate şi a fost aprobat de Food and Drug Administration din SUA (FDA) în calitate de primar de tratament acut mania. Medicii trebuie să monitorizeze cu atenţie tratament pentru fete care ia acid valproic, deoarece unele studii indică faptul că ea poate interfera cu funcţia de hormoni la adolescenţi. Alte anticonvulsants care sunt folosite în prezent sunt lamotrigine (Lamictal ®) şi gabapentin (Neurontin ®). Poziţiile lor în ierarhia de tratamente de tulburare bipolară, rămâne în studiu.

Majoritatea persoanelor care suferă de tulburare bipolară ia mai mult de un drog. În plus faţă de litiu sau o anticonvulsivante, de multe ori a lua un alt medicament pentru a diminua simptomele de agitaţie, anxietate, insomnie sau depresie. Unele studii indică faptul că atunci când se iau un antidepresiv, fără a lua un alt medicament care stabilizează starea de spirit, creşte riscul de a induce o stare de manie sau hypomania. Există, de asemenea, un risc mai mare ca o persoana va dezvolta tulburare bipolară ciclu de repede. Este extrem de important pentru pacient, pentru a găsi cea mai bună combinaţie de aceste medicamente şi acest lucru necesită o monitorizare atentă de către medic.

Plante medicinale

În ultimii ani, acolo a apărut un interes puternic în folosind ierburi pentru tratamentul depresiei şi anxietăţii. St John's Wort, sau Corazoncillo (Hypericum perforatum) este o plantă ierboasă care este larg utilizat ca un tratament pentru depresie uşoară până la moderată, în Europa şi a atras recent atenţia publicului american. De plante, care este un arbust atractiv mic, galben flori, a fost utilizată de secole în multe căi de atac şi de origine naturală. În Germania, în prezent, Hypericum este folosit mai mult decât orice alt antidepresiv în tratarea depresiei. Cu toate acestea, studiile ştiinţifice au fost efectuate cu privire la utilizarea sa au fost pe termen scurt şi se bazează pe un număr de doze diferite.

Ca răspuns la interesul faţă de St John's Wort, a institutiilor nationale de sanatate a SUA (Nih) derulează un studiu de 3 ani, sponsorizat de către trei membri: Institutul Naţional de Sănătate Mintală, Institutul Naţional de Medicină alternativă şi complementară, şi biroul de suplimente alimentare. Studiul a inclus 336 de proiectare pacienţii cu depresie majoră, repartizate aleatoriu la unul dintre cele trei tratamente, care durează de 8 săptămâni. O treime din pacienţii care primesc o doză fixă de Sf. Ioan, la o terţă parte va utiliza comună SSRI medicamente pentru depresie, şi un alt treilea va avea un placebo (o pastila uita exact la fel ca SSRI şi pe iarbă, dar fără nici un ingredient activ). Acestea vor fi urmate de alte 18 săptămâni pentru participanţi de a arăta îmbunătăţire. La încheierea de 3 ani de studiu va analiza şi va face publice rezultatele.

Atacul de panică și tulburările cauzate de panică


Generalități

Atacul de panică este un acces brusc de frică intensă sau anxietate (stare afectivă caracterizată prin neliniște psihomotorie, teamă nedeslușită, fără obiect) care cauzează simptome îngrijorătoare, dar care nu amenință viața: bătăi accentuate ale inimii, dificultatea respirației, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminentă. În mod obișnuit, durează de la 5 la 20 minute și poate fi cauzat de circumstanțe stresante sau poate apărea pe neașteptate.

Organismul are un sistem de răspuns la frică, care pregătește individul pentru a face față unei situații sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panică survine atunci când acest sistem reacționează exagerat sau când nu este necesar. În timpul atacului de panică, sistemul nervos reacționează ca atunci când se are de a face cu o situație amenințătoare de viață. Acest răspuns cauzează simptome fizice și sentimente îngrijorătoare.

Tulburările legate de panică se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacuri de panica repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita locuri care ii pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica, aceste atacuri aparand cu tulburari de anxietate.

Cauza exacta a tulburarilor legate de panica nu este cunoscuta. Se crede ca este rezultatul unui dezechilibru intre substantele chimice ale creierului (neurotransmitatori).

De asemenea, poate fi transmisa de la o generatie la alta (genetic). Copii cu parinti cu astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare. Tensiunea nervoasa (de exemplu pierderea unei relatii) poate declansa simptome ale tulburarilor de panica.

Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica. Atacurile de panica pot fi determinate de:

- ingestia unei cantitati mari de alcool sau intreruperea brusca a consumului de alcool

- ingestia unor cantitati mari de bauturi cofeinizate

- fumatul excesiv (creste mult cantitatea de nicotina din sange)

- folosirea unor medicamente (ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor de inima) sau intreruperea brusca a unui tratament medicamentos (pentru anxietate si insomnie)

- folosirea drogurilor, cocaina sau marihuana

- un nivel mare al stresului timp indelungat (stres cronic)

- o nastere in trecutul apropiat

- o operatie cu anestezie generala .

Atacurile de panica se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumita conditie medicala:

- disfunctii tiroidiene (hipertiroidism - exces de hormoni tiroidieni)

- afectiuni cardiace, prolapsul de valva mitrala (valva mitrala prezinta un defect care ii deterioreaza functionarea normala)

- tulburari neurologice (epilepsie)

- astm bronsic (stare patologica in care exista o nevoie intensa de aer, evacuarea acestuia din plamani facandu-se cu greutate)

- afectiuni pulmonare (bronhopneumonia obstructiva cronica)

- intreruperea medicatiei pentru bolile cardiace

- depresia

- anxietate, stres post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva.


Factori de risc

Printre factorii de risc se numara:

- antecedente familiale de tulburari cauzate de panica. Persoanele care are un membru al familiei cu astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare.

- consumul de bauturi alcoolice, droguri, fumatul, cafeina si bauturile cafeinizate

- anumite medicamente ce declanseaza atacuri de panica, ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor cardiace

- prolapsul de valva mitrala

- atacuri de panica neasteptate in antecedente

- episod major de depresie

- femeie la menopauza.

Simptome

Principalul simptom al atacurilor de panica este sentimentul coplesitor de frica si anxietate alaturi de alte reactii fizice. Simptomele apar brusc, surprinzator si intensitatea maxima dureaza in jur de 10 minute. In timp ce majoritatea simptomelor dispar in 30 minute, altele au nevoie de o ora sa dispara complet. Exista posibilitatea ca o persoana sa aiba atacurile de panica unul dupa altul pe o perioada mai lunga de timp si sa para un atac continuu. Daca simptomele sunt continue si nu dispar intr-o ora exista posibilitatea sa nu fie un atac de panica si atunci trebuie consultat imediat medicul specialist.

Atacurile de panica pot debuta in urma unui eveniment stresant sau fara cauza aparenta. Pot fi asociate cu medicatii (ca cele pentru bolile cardiace) sau cu anumite conditii medicale (hipertiroidism):

- respiratii rapide (hiperventilatie), dispnee (dificultati de respiratie) sau senzatie de sufocare

- batai rapide, puternice sau neregulate ale inimii

- angina pectorala (durere in piept)

- transpiratie

- greata sau epigastralgii (dureri de stomac)

- vertij (ameteala), tremor, nesiguranta

- acufene (tiuituri in urechi)

- frisoane sau valuri de caldura

- frica de moarte si pierderea controlului

- senzatie de detasare de propria persoana sau de realitate.

Atacurile de panica pot incepe fara o cauza sau pot fi legate de anumite situatii, cum ar fi un restaurant aglomerat sau pe stadion. Cateodata doar gandul la o situatie anume poate cauza anxietate severa. Oamenii care au frecvente atacuri de panica invata sa evite situatiile de care le este frica ca vor declansa un atac sau cele din care nu pot scapa usor daca intervine un atac. Daca tiparul de evitare si anxietate este sever, se poate transforma in agorafobie (fobie de spatii deschise). Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului miocardic. Din acest motiv, multi oameni cauta tratament medical de urgenta. Daca cineva are angina pectorala (dureri in piept) sau alte simptome de infarct miocardic, trebuie dus imediat la serviciul de urgenta pentru tratamentul specific.

Atacurile de panica nu sunt obisnuite la copii sau adolescenti. Copiii care au tulburari legate de panica sau atacuri de panica au si alte simptome in afara celor prezentate mai sus. Lor le poate fi frica de lucruri comune, de exemplu insecte sau se ingrijoreaza din cauza unor monstrii sau atunci cand merg la culcare singuri. Acesti copii pot refuza sa mearga la scoala sau devin foarte suparati cand se despart de parinti.

Tulburarile legate de panica constau in episoade de atacuri de panica. Nu oricine care are atacuri de panica dezvolta o tulburare. O persoana este diagnosticata cu tulburare daca are cel putin doua atacuri pe neasteptate plus frica sau ingrijorarea ca poate avea si altele evitand situatiile care le-ar putea declansa.

Mecanism fiziopatologic

Se poate diagnostica tulburarea legata de panica dupa cateva atacuri neasteptate si frica continua ca ar putea avea si altele. Aceste atacuri determina simptome de la usoare sau severe si dureaza mai putin de 30 minute. Primul atac apare fara avertizare in timpul unei activitati normale (mersul pe strada, mersul la cumparaturi). Senzatia este de confuzie, ca ceva cumplit se va intampla. Apare nevoia de a parasi locul si de retragere intr-o zona sigura (masina, casa). Alaturi de acestea apar simptome fizice: dificultatea respiratiei, batai puternice ale inimii, dureri in piept. Intensitatea maxima a simptomelor dureaza cam 10 minute. Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului miocardic. Din acest motiv,multi oameni cauta tratament medical de urgenta.

Atacurile de panica pot fi declansate de o anumita actiune (se utilizeaza prea multa cofeina), situatie (mare aglomeratie) sau fara cauza aparenta. Persoanele care au trecut printr-un atac de panica dezvolta frica de a mai trece prin aceasta experienta (anxietate anticipativa) si evita activitatile sociale (agorafobia). Aproximativ jumatate din persoanele care au tulburari legate de panica au agorafobie. Izolarea interfereaza cu serviciul si cu relatiile interpersonale, in special cu rude si prieteni apropiati.

Alte caracteristici comune tulburarilor legate de panica sunt:

- folosirea de droguri sau alcool (pentru inhibarea fricii si creerii unui fals sentiment de curajde a fece fata situatiilor dificile)

- depresie

- fobii (frici nejustificate)

- tulburari legate de anxietate (stres posttraumatic)

- relatii dificile cu persoane cu pozitii sociale, datorita anxietatii intense

Primul atac de panica survine in timpul unei activitati de rutina si, pentru multe persoane, coincide cu o perioada a vietii lor incarcata de stres (o boala ce ameninta viata, un accident, terminarea unei relatii, separarea de familie). Cateodata primul atac de panica apare dupa nastere.

Este posibil ca primul atac sa survina ca o reactie la droguri, nicotina sau cafeina. Dar, odata ce s-a rezolvat problema ce a determinat atacul, acestea pot reveni. Expertii considera ca circumstante stresante pot da nastere la un ciclu de atacuri de panica la oamenii cu predispozitie la tulburari legate de panica.

Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot continua ani de zile, in special cand este asociata si agorafobia. Pot exista perioade lungi de timp fara atacuri, dar si perioade cu atacuri frecvente.

Tulburarile legate de panica pot urma toata viata, dar simptomele se pot controla cu tratament. Majoritatea oamenilor cu aceasta problema se recupereaza cu tratament si duc o viata normala. Poate recidiva in cazul in care tratamentul este intrerupt prea devreme.

Consult de specialitate

Se face atunci cand:

- atacuri de frica intensa sau anxietate survin fara motiv

- survine un atac de panica sau ingrijorarea ca va apare un viitor atac de panica, ingrijorare care interfera cu activitatile zilnice

- apar simptome ocazionale fara o cauza anume (ca si dificultatile de respiratie sau dureri precordiale).

Medici specialisti recomandati

Urmatorii medici pot diagnostica atacul de panica si pot colabora pentru tratarea lui si a tulburarilor cauzate de panica:

- medicul specialist in medicina de urgenta

- medicul de familie

- medicul generalist

Tratamentul pentru atacul de panica poate fi stabilit si de:

- medicul psihiatru

- psiholog

- asistent social cu pregatire speciala in tulburari cauzate de panica

- consilier

Sanatorii, spitale, clinici, agentii familiale au programe de tratament pentru persoane cu tulburari cauzate de panica.

Expectativa vigilenta

Este dificil de deosebit simptomele atacului de panica de cele ale infarctului miocardic sau a unei alte probleme medicale serioase. Daca o persoana are simptomele atacului de panica trebuie sa consulte un medic pentru a inlatura alte cauze medicale.

Investigatii

Tulburarile cauzate de panica sunt diagnosticate pe baza antecedentelor medicale si a examinarilor. Medicul cere informatii despre simptome dupa care ausculta inima, verifica tensiunea arteriala si poate cere alte analize medicale. De asemenea, va elimina alte boli care au simptome similare (infarct miocardic, prolaps de valva mitrala, hipertiroidism).

Tratament

Generalitati

Tulburarile cauzate de panica pot fi controlate medicamentos (antidepresive) si prin consiliere (terapia comportamentala). Tratamentul eficace reduce numarul si frecventa atacurilor de panica, scade anxietatea si imbunatateste calitatea vietii. Daca atacurile de panica au un factor cauzal anume (reactie medicamentoasa) nu este neaparat necesar tratament, acestea oprindu-se dupa inlaturarea cauzei (oprirea medicatiei cu ajutorul medicului). Cateodata atacurile de panica pot continua si dupa inlaturarea factorului cauzal si pot determina tulburari cauzate de panica.

Tratament initial

Depinde de severitatea atacurilor de panica, de frica si anxietatea la gandul unui nou atac, de prezenta agorafobiei alaturi de tulburarile cauzate de panica.

In general, tratamentul initial include:

1. Consiliere:

- terapie comportamentala, care se concentreaza pe modificarea tiparului de gandire si comportament (este cea mai eficienta terapie pentru tulburarile cauzate de panica)

- terapie de demascare, un tip deterapie comportamentala, ce se bazeaza pe confruntarea cu obiectul sau situatia care cauzeaza frica. Este eficienta in tratarea agorafobiei sau anxietatii legate de un anumit loc sau situatie.

2. Tratament medicamentos

Cele mai utilizate medicamente folosite in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt:

- inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei: Fluoxetina (Prozac), Sestralin, Paroxetina. Daca aceste medicamente sunt ineficiente sau nu pot fi administrate din cauza efectelor secundare se pot incerca alte antidepresive.

- antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate, cum ar fi Venlafaxin

- benzodiazepine: Alprazolam (Xanax), Diazepam (Valium), Lorazepam, Clonazepam sunt prescrise singure sau combinate cu un antidepresiv.

Benzodiazepinele sunt folosite pentru combaterea rapida si pe termen scurt a simptomelor si pot face parte din tratamentul de intretinere singure sau combinate cu antidepresive.

Antidepresive mai putin utilizate in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt: antidepresive triciclice precumImipramina, Disipramina sau Clomipramina si inhibitori ai monoaminoxidazei, precum Izocarboxazid.

Dupa inceperea medicatiei simptomele incep sa se amelioreze dupa cateva saptamani. Daca aceasta ameliorarea nu este observata in 6-8 saptamani, se poate incerca o doza mai mare de medicament.

Tratament de intretinere

Consta in continuarea sau schimbarea masurilor luate initial, consiliere si medicatie.
In timpul tratamentului initial, o medicatie de scurta durata precum benzodiazepinele pot fi prescrise pentru rezolvarea simptomelor imediate. Medicatia de scurta durata cel mai probabil se va opri atunci cand intervine medicatia de lunga duratasi starea generala se imbunatateste.

Se va monitoriza in continuare pacientul pentru a se descoperi daca au aparut alte probleme asociate cu tulburarile cauzate de panica (depresie, probleme cu droguri sau alcool).

Aceste situatii vor necesita tratament. O parte importanta a tratamentului de intretinere o reprezinta administrarea medicamentelor conform prescrierii. Adesea oamenii care se simt mai bine dupa o perioada de timp renunta la tratament nemaivazandu-i utilitatea. Odata cu oprirea medicatiei simptomele revin, deci este importanta continuarea planului de tratament.

Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot continua ani, mai ales cand este prezenta si agorafobia. Pot exista perioade lungi fara atacuri de panica sau momente cand ele sunt frecvente. Chiar dupa oprirea tratamentului, atacurile parand a fi sub control, ele pot reveni. Este important ca o persoana sa identifice semnele prevestitoare si factorii ce declanseaza atacurile de panica si sa caute tratament cat mai devreme.

Tratament in cazul agravarii bolii

Daca atacurile devin severe si continua sa revina, este necesara spitalizarea pana pot fi controlate. De asemenea, poate fi necesara o scurta internare in spital daca atacul de panica se suprapune peste alta problema medicala, precum agorafobia si depresia, pentru ca aceasta combinatie este dificil de tratat.

Daca medicatia nu ajuta, doctorul poate prescrie alte medicamente sau o combinatie de mai multe medicamente. Consilierea poate fi adaugata la tratament. Aceasta include terapia comportamentala care se concentreaza pe modificarea tiparului de gandire si comportament sau terapia de demascare, care este un tip de terapie comportamentala ce se bazeaza pe confruntarea cu obiectul sau situatia care cauzeaza frica. Daca consilierea nu functioneaza, este nevoie de una mai intensa, mai frecventa sau de alt tip de consiliere. Iar daca consilierea este singurul tratament, se adauga medicatie.

De retinut!

Medicamentele folosite pentru tratarea tulburarilor cauzate de panica pot preveni atacurile de panica, dar nu inlatura frica de un posibil nou atac. Consilierea este cea mai buna pentru inlaturarea fricii. Frica in sine poate cauza un nou atac de panica.

Dureaza cateva saptamani sau poate chiar mai mult, pentru ca medicatia sa devina pe deplin eficienta. Poate fi nevoie de incercarea mai multor tratamente pana la gasirea aceluia potrivit.

Cei care sufera de tulburari cauzate de panica au risc de suicid daca sufera si de depresie sau de alta tulburare de personalitate sau de dispozitie. Acestea au un impact semnificativ asupra relatiilor sociale si asupra calitatii vietii. Diagnosticul si tratamentul acestor conditii care apar alaturi de tulburarile cauzate de panica sunt esentiale.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Pacientul poate sa reduca numarul atacurilor de panica in cazul tulburarilor cauzate de panica si poate reduce severitatea simptomelor cand chiar se produce un atac prin:

- reducerea anxietatii prin activitati de scadere a tensiunii nervoase si prin scaderea nivelului de stres din viata zilnica

- efectuarea de exercitii de relaxare care implica 10-20 minute de respiratii profunde si exercitii de relaxare musculara efectuate in fiecare zi

- exercitii fizice care imbunatatesc respiratia si rata cardiaca de cateva ori pe saptamana

- restrictii la alcool si cofeina (sau eliminarea lor)

- inscrierea la terapie de grup, precum sunt cele organizate de asociatii de specialitate

- o alimentatie echilibrata care include alimente proaspete, hranitoare si evitarea celor cu continut mare in zahar si grasime.

Ajutorul pentru membrii familiei

Cand o persoana are un atac de panica, intreaga familie sufera. Ceilalti membrii se simt frustrati, obositi (pentru ca preiau unele responsabilitati) sau izolati din punct de vedere social pentru ca persoana bolnava restrictioneaza activitatile familiei. Terapia familiala, un tip de consiliere care implica intreaga familie, poate ajuta toti membrii familiei.

Tratament medicamentos

Medicatia pentru tulburarile cauzate de panica este folosita pentru tinerea sub control a simptomelor atacului de panica, reducerea numarului acestora si a severitatii, redecerea anxietatii si fricii asociate cu aparitia unui atac nou. Medicamentele sunt eficiente atunci cand se asociaza consilierea si tratamentul ambulator (exercitii de relaxare).

Medicamente folosite:

- inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei

- benzodiazepine

Medicamente folosite pentru tratarea tulburarilor cauzate de panica:

- antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate

- antidepresive triciclice

- inhibitori de monoaninoxidaza

Asociatiiile specializate recomanda ca pacientii sa fie tinuti sub observatie daca apar cazuri de crestere a anxietatii, atacuri de panica, agitatie, iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate si manie. Copiii trebuie urmariti mai atent pentru aceste manifestari, dat fiind faptul ca ei nu-si pot controla manifestarile la fel de bine ca si adultii si de aceea au un risc mai crescut de suicid. Antidepresivele sunt recomandate, dar sub supravegherea medicului si in caz ca apar reactii ingrijoratoare trebuie contactat un medic.

De retinut!

Tulburarile cauzate de panica sunt tratate atat medicamentos cat si prin consiliere cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala, care se bazeaza pe modificarea unor comportamente si moduri de gandire. Cand aceste doua terapii sunt combinate, atacurile de panica survin mai rar decat daca s-ar folosi doar o singura terapie. Dupa inceperea tratamentului, simptomele ar trebui sa se reduca in decurs de cateva saptamani.

Daca nu se observa ameliorari in 6-8 saptamani, atunci trebuie crescute dozele sau schimbat madicamentul. Majoritatea medicamentelor folosite se vor administra continuu pentru mai mult de un an si doar dupa aceea se pot reduce dozele gradat pe parcursul catorva saptamani. Daca dupa intreruperea tratamentului, reapar simptomele, se va relua tratamentul pentru inca cateva luni. Unii pacienti pot ramane sub medicatie o perioada mai lunga de timp pentru a putea controla simptomele.

De asemenea, se va evalua prezenta unei stari asociate care poate dauna tratamentului, cum ar fi depresia sau abuzul de substante nocive. Nu exista in momentul actual nici un fel de tratament chirurgical.

Alte tratamente

- consilierea: Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai eficienta in tratamentul atacurilor de panica.

- terapia de expunere , un tip de terapie cognitiv -comportamentala

- terapia familiala, ajuta pe cei apropiati sa inteleaga ce inseamna atacurile de panica si sa mentina relatii bune. Materiale ajutatoare ca si casete video, carti si materiale audio ajuta in lupta impotriva atacurilor de panica si anxietatii

- grupurile de suport sunt de obicei locuri bune in care se impartasesc informatii, idei de rezolvare a problemelor si emotii in relatie cu atacurile de panica. Exista si forumuri de discutie, realizate on-line pe internet.

- exercitii de relaxare. Pot fi folositoare pentru reducerea anxietatii si a stresului.

Acestea includ:

- exercitii de respiratie

- relaxare musculara progresiva, care reduce tensiunea musculara prin relaxarea grupelor individuale de muschi

- masaj, la nivelul umerilor si a gatului

- aromaterapie, care foloseste uleiuri aromatizate (uleiuri esentiale) din plante si care promoveaza relaxarea

- yoga, tai chi, si qi-gong sunt forme de exercitii de meditare. Acestea necesita de obicei instruiri speciale.

- activitatile de relaxare psihica, ajuta la relaxarea mintii si sunt de obicei combinate cu cele de relaxare musculara. Acestea includ:

- antrenamente autogene sunt folosite pentru a aduce corpul intr-o stare normala dupa un stres

- hipnoza pregateste creierul pentru sugestii care inlatura stresul sau schimba modul

de reactie la situatiile stresante

- meditatia implica o respiratie regulata cu frecventa redusa si dureaza 15-20 minute

- imagini artistice ghidate (vizualizare): Prin puterea imaginatiei se ajunge la relaxare si reducerea tensiunii nervoase cauzate de stres. Corpul raspunde la imaginile proiectate in minte. Se folosesc exercitii simple pentru relaxare si reinvigorare.

- terapia prin muzica, relaxeaza corpul, imbunatateste starea de spirit si schimba mersul zilei.

- terapia prin umor a devenit tot mai acceptata ca mod de reducere a stresului si pentru stimularea sistemului imunitar al organismului.

Profilaxie

Tulburarile cauzate de panica nu pot fi prevenite, dar se pot preveni si se pot reduce ca numar atacurile de panica cu un tratament adecvat. Simpla evitare a unor situatii sau locuri nu garanteaza ca un atac de panica nu poate aparea in noi circumstante. De fapt, evitarea situatiilor si locurilor unde s-a petrecut un atac de panica creste anxietatea.

Este posibila reducerea severitatii unui atac viitor prin:

- urmarea unui tratament pentru reducerea anxietatii

- limitarea factorilor declansatori precum cofeina, alcool

-continuarea tratamentului medicamentos si a consilierii (terapia demascarii)

-prin contactarea medicului daca simptomele se inrautatesc.

Aveti nevoie de Psihoterapia relatiei de cuplu atunci cand:


- Traiti sentimentul ca ceva merge ,,rau’’ in relatia de cuplu, insa evitati sa va confruntati cu problema (frecvent se intampla ca unul sau amandoi partenerii sa nege ca ar avea o problema);

- Recunoasteti ca aveti o ,,problema’’ insa aveti dificultati in a identifica problema/problemele sau a pune punctul pe ,,I’’ sau in a cadea de acord in privinta acesteia;

- Va simtiti coplesita/coplesit de atmosfera negativa din relatia de cuplu si sunteti aproape gata sa renuntati sa mai sperati la inbunatatirea ei. Simtiti ca parca nu mai merita efortul sa salvati relatia.

- Nu reusiti sa stati de vorba despre problemele dvs chiar si atunci cand sunteti capabili sa le identificati si sa va puneti de acord asupra lor. Poate ca sunt teme prea dureroase ca sa poate fi aduse la suprafata si atunci preferati sa nu deschideti ,,cutia pandorei’’;

- Cand incercati sa discutati despre una dintre probleme descoperiti ca mai rau faceti relatiei (sfarsiti prin a va certa/supara/intoarce spatele/tranti usa dupa voi);

- Sunteti atat de furiosi unul pe celalalt incat vreti sa va faceti rau/sa va razbunati mai mult decat sa va focusati pe rezolvarea problemei;

- Incercand sa faceti fata problemei, descoperiti ca de fapt incercati sa va distrugeti unul pe celalalt;

- Sunteti in lupta de putere permanent si in cautarea superioritatii;

- Ati descoperit infidelitatea din partea patrenerulu/partenerei, ati pierdut increderea in ea/el insa doriti sa salvati relatia;

- Unul dintre dvs are o suferinta psihologica/psihiatrica;

- Exista violenta domestica si ati dori sa puneti capat unui astfel de comportament daunator.

Ca o relatie de cuplu sa dureze

1. Comportamentul si abilitatile necesare pentru o relatie de cuplu eficienta se invata;

2. Ca sa poti iubi pe cineva, trebuie mai intai sa te iubesti pe tine insuti;

3. Majoritatea cuplurilor pot fi imbunatatite atunci cand exista o intelegere mai profunda a propriului comportament si atunci cand acestea invata sa se comporte diferit ;

4. Imaginea de sine se imbunatateste atunci cand realizam ca suntem in control asupra propriilor noastre vieti ;

5. Avem puterea de a alege cum gandim, cum si ce simtim, cum ne comportam si mai ales avem puterea de a alege atitudinea pe care o avem in fata evenimentelor;

6. Putem invata sa actionam mai mult decat sa reactionam surprinzandu-ne inainte de a raspunde. Putem alege un raspuns nou care sa fie in concordanta cu scopurile pozitive;

7. Exista 4 metode de comunicare ineficienta in relatia de cuplu: criticismul, dispretul, defensiva si limbajul agresiv;

8. Toate comportamentele sunt directionate spre implinirea unui scop constientizat sau nu. Atunci cand identifici scopul comportamentului tau sau al partenerului tau, poti intelege mai bine actiunile sale. Reciproca este valabila.

9. Intr-o relatie de cuplu sanatoasa partenerii aleg urmatoarele scopuri pozitive : sa coopereze, sa contribuie, sa incurajeze, sa accepte responsabilitatea pentru comportamentul individual;

10. Cea mai mare parte a conflictelor maritale implica unul dintre urmatoarele scopuri ce pot distruge relatia de cuplu: castigarea puterii, atragerea atentiei, razbunarea, ascunderea lipsurilor.

11. Pentru a identifica scopurile partenerului tau intreaba-te : cum reactionezi atunci cand partenerul tau actioneaza ? fii constient/a de reactia partenerului tau atunci cand incerci sa corectezi comportamentul;

12. Poate ca o declaratia din partea ambilor parteneri de cuplu cu privire la viitorul relatiei lor (cum vad relatia de cuplu peste 5 ani, dar peste 10 ani) ii poate ajuta sa vada in viitor mai clar;

13. Oferiti-va un timp al vostru, nu uitati daca sunteti ocupati si va vedeti rar in timpul saptamanii intalnirile planificate de 2-3 ori pe saptamana va pot ajuta sa depasiti frustrarea de a fi despartiti atat de mult in restul saptamanii

Incurajarea in cuplu

Incurajarea inseamna a pune suflet in celalalt. Incurajarea este un instrument puternic care poate ajuta la construirea unei relatii de cuplu fericita.

Ce inseamna sa incurajezi ? Prin comportamentul tau verbal sau nonverbal ii comunici partenerului tau ca ii accepti asa cum este, ca ii intelegi scopurile si dorintele. Este ceva mai mult decat : ,, Te accept daca.... sau ....Inteleg dar... Esti valoros numai daca.....’’.

1. Incurajarea este o forta esentiala in construirea unei relatii de cuplu fericita;

2. Atunci cand iti incurajezi partenerul de cuplu ii arati incredere;

3. Prin incurajare recunoastem atat micile reusite cat si pe cele mari; orice efort este important;

4. Ascultarea si intelegerea partenerului ca si exprimarea empatiei sunt deasemeni abilitati de baza pentru obtinerea unei relatii de cuplu satisfacatoare;

5. Dominarea, intimidarea, sensibilitatea excesiva, si esecul recunoasterii progreselor pot fi percepute ca fiind descurajatoare;

6. Putem invata sa ne incurajam pe noi insine si pe ceilalti prin a privi diferit o situatie descurajatoare;

7. Puteti apela la intalniri programate din imp in care sa aveti un timp de 10-15 minute in care sa va incurajati reciproc pentru toate lucrurile reusite in acea zi.

Imbogatirea/imbunatatirea relatiei de cuplu

Aceasta tehnica este creata pentru ca dvs., ca partenerii de cuplu, sa faceti fata mai bine stresului zilnic si pentru a reusi sa cooperati in sarcinile vietii - Munca, Prietenia, Relatia de iubire, Spiritualitatea. Un contract este negociat inca de la prima sedinta. Contractul stabileste modus operandi prin care fiecare partener invata noi metode de relationare in cuplu. Daca metoda dovedeste succes in imediata apropiere a consilierii (3-5 sedinte), sunteti sfatuiti sa continuati individual (fara consilier). Dragostea si intimitatea este o sarcina pentru doi. Pentru a avea succes este nevoie de maxima cooperare, egalitate, respect si grija fata de celalalt.

Cand folosim termenul de cuplu ne gandim nu numai la cupluri casatorite ci si la relatiile de prietenie. Cei doi care formeaza un cuplu, vin impreuna cu doua perceptii diferite despre Sine, Ceilalti si Viata si cu doua seturi diferite de logica privata. Acest tehnica de lucru va ajuta la clarificarea modului in care facem alegerea in cuplu, despre nevoile psihologice in cuplu, radacinile incurajatii si descurajarii, comunicarea eficienta si pasii pentru rezolvarea conflictelor. Metoda va include activitati de imbogatire si sarcini pentru acasa.

Aveti nevoie de Imbogatirea relatiei de cuplu atunci cand :

1. Doriti sa faceti fata unor situatii ce va nelinistesc. Poate credeti ca aceste situatii au potentialul de a deveni daunatoare relatiei.

2. Puteti identifica problema/problemele din cuplu dar aveti nevoie de o sustinere la inceput pentru a demara rezolvarea ei. Odata obtinuta aceasta sustinere va puteti rezolva problemele singuri.

3. Sunteti motivati sa lucrati la relatie, si credeti ca aveti suficiente calitati si puteri pentru a o face sa mearga bine.

4. Identificati corect ariile problemei si puteti vorbi despre ele suficient incat cresterea/schimbarea sa se produca. Sunteti deschisi in legatura cu posibilitatea invatarii de noi abilitati care sa ajute la rezolvarea de probleme.

5. Identificati si faceti fata unei probleme, aveti o atitudine optimista in legatura cu intretinerea relatiei de cuplu. Datorita atentiei date relatiei sunt evidentiate si rezolvate problemele inca ,,din fasa’’.

6. Aveti ceva furie, dar nu sunteti atat de devorati de ea incat sa va distrugeti unul pe celalalt; decat sa va atacati reciproc preferati sa faceti fata problemei si sa o rezolvati in mod constructiv

Deseori problemele de comunicare duc la tensiuni în cuplu, ca urmare a acestor probleme încep să apară unele modificări la nivel de comportament.

Există mulţi oameni care încearcă mai degrabă să gasească persoana potrivită, decât să devină persoana potrivită. Trebuie să ne confruntăm cu adevărul oricât de dureros ar fi acesta şi să încercăm să ne descoperim adevarata noastră identitate sau adevarătul sine, pe care mai apoi să-l „comunicăm” celuilalt.

De aceea nevoile neâmplinite nu determină doar durere şi mânie, ci şi teamă, pentru viitorul care ne aşteaptă.

Astfel încât ajungem să amestecăm iubirea cu dificultatea sau nepriceperea de a comunica cu partenerul/partenera. A te hotărî că nu mai doreşti pe cineva din punct de vedere sexual nu are de-a face cu emoţiile, ci mai degrabă cu gândurile, convingerile şi regulile tale de viaţă.

Trebuie să acceptăm că dorinţa suferă, şi ea, modificări în intensitate. Iar cei care acceptă cu greu acest lucru ajung la un moment dat la concluzia că tocmai nu-şi mai doresc să dorească, persoana iubită acea jumătate a sa.

Cu siguranţă există loc de îmbunătăţire. Dacă sunteţi dispuşi să o faceţi, depinde de ceea ce îşi alege fiecare şi după cum pune în balanţă relaţia cu partenerul, la fel ce loc acupă acesta în viaţa voastră.

Gândeşte-te la ceea ce simţi, la ceea ce se petrece în tine, şi ceea ce poţi schimba, cam tot ceea ce crezi tu ca este important pentru sufletul tau. Însă trebuie să înţelegi că o relaţie de cuplu, bazată pe iubire, implică dezvoltarea ambilor parteneri, atât din punct de vedere afectiv, emoţional, cât şi social.

Nici o relaţie din viaţa noastră nu este întâmplătoare, fiecare întâlnire este plină de sens pentru existenţa noastră, a fiecăruia. Din această cauză, nici o relatie de cuplu nu se poate încheia fără pierderi, dar şi câştiguri.

Într-o bună relaţie de cuplu, nimeni nu este judecător sau ghid, fiecare încercând să valorifice eforturile celuilalt, de a stabili o comunicare vie şi autentică.

Pentru a avea o viaţă de cuplu fericită chiar şi atunci când nu mai sunteţi în primii ani de căsătorie, trebuie să găsiţi echilibrul armoniei în cuplu.

Asadar, să învăţăm să devenim răspunzători pentru noi însine! Să nu ne fie teamă să exprimăm ceea ce gândim şi simţim cu adevarat!

O relaţie de cuplu fără parteneri răspunzători este lipsită de viaţă şi duce la un eşec. O relaţie bazată pe răspunderea fiecăruia este dinamică, puternică şi cu dorinţa de a fi veşnică. Alături de cel iubit, ne redescoperim în fiecare zi, reînvătăm să fim spontani . Alături de cel drag, avem prilejul să învăţăm să fim noi inşine, fără minciuni şi fără căutări în alte căi nemărginite. Doar noi!

Şi dacă stăm să caracterizăm adevărata iubire, putem spune că: " Şi cel mai frumos trandafir are spini''.

In cuplu puteti utiliza diverse strategii:

1. Vorbiti fiecare pe rand timp de 15-30 de minute.

Este o strategie utila in situatiile in care fiecare isi pregateste interventia in loc sa-l asculte pe celalalt. Puneti-va de acord cu privire la timpul de care aveti nevoie pentru a va putea exprima (15-30 minute). Fiecare va vorbi fara a fi dezaprobat sau intrerupt de celalalt, care va tine evidenta timpului anuland atunci cand au mai ramas cinci minute. Acest lucru iti va permite sa te exprimi pana la sfarsit fara a fi intrerupt si fara a trebui sa te aperi la fiecare cuvant spus.

2. Rezuma ceea ce vrea sa-ti spuna celalalt

Este o alta strategie de luat in consideratie mai ales in situatiile in care simtiti ca nu sunteti intelesi. Rezumati ceea ce tocmai a spus celalalt ori de cate ori este nevoie, adica, pana in momentul in care partenerul de dialog se va fi considerat pe deplin inteles. Aceasta strategie ii poate urma celeilalte. Poti astfel sa inveti in prezenta unui observator neutru sau a unui prieten comun, sa comunici mai bine.

3. Meditati in liniste

Daca ajungeti in derularea conflictului la un impas, stabiliti ca pe viitor sa fiti de acord cu urmatorul "contract: cand unul dintre voi o va cere, opriti-va din discutie, asezati-va unul in fata celuilalt si priviti-va in ochi, nemiscati, vreme de 10 minute. Nu aveti nici un mesaj de transmis, nici unul de primit. Priviti-va pur si simplu, observati ce se petrece inauntrul vostru, "simtiti-va" corpul, senzatiile, sentimentele fara a pregati nici un raspuns. Dupa ce au trecut cele zece minute, faceti orice altceva vreme de inca o ora, dar nu reluati discutia initiala inainte ca ora sa treaca.

4. Imbratisati-va timp de zece minute

Un alt aliniat al contractului: vreau sa te imbratisez. Este o schimbare a sistemului, recomandata mai ales daca simtiti ca duceti un gen de lupta obscura in care incercati sa vi-l supuneti pe celalalt sau sa-l faceti sa sufere, sa plateasca pentru cine stie ce, sau daca simtiti ca nu reusiti sa evitati escaladarea conflictului.

5. Extinde problema catre relatie

Raspunde chiar acum, la intrebarile urmatoare (sau luati-va fiecare o foaie sau un caiet):

a. Care este aportul meu la intretinere a relatiei?

b. Ce nu iti ofer si iti lipseste (eventual, ce mi-ar placea sa-ti ofer)?

c. Ce aduci tu in cadrul relatiei noastre?

d. Ce apreciezi la tine?

e. Cu nu imi oferi si eu iti cer?

f. Pentru ce anume te doresc si ce iti cer?

6. Rezolvarea conflictelor

Atunci cand dificultatile sunt de durata si graviteaza in jurul catorva probleme, ar fi o optiune interesanta aceea de a largi sfera informatiilor si de a trece de la analiza problemei la cea a relatiei. In acest caz, poti completa jumatatea care te priveste din tabelul urmator (la stanga pentru sot, la dreapta pentru sotie). Sotul va proceda in acelasi mod. Acorda-ti timp pentru a face acest lucru: doua pana la sase zile. Dupa acest ragaz, copiaza pe cealalta jumatate ceea ce a scris partenerul tau. Reflectati fiecare in parte. Comparand cele doua parti, poti sa subliniezi deja punctele de acord care apar la dreapta si la stanga, pe fiecare nivel.

De exemplu :

1 (sotul): Pentru ea, accept sa nu mai fumez.

1' (sotia): Vreau ca el sa se lase de fumat.

sau

10 (sotul): Vreau ca tu (sotie) sa ma asculti cand vorbesc.

10' (sotia): Accept sa te ascult cu mai multa seriozitate.

Intalniti-va, dupa ce ati reflectat singur(a) cateva zile, pentru a reidentifica punctele asupra carora puteti fi de acord si subliniati-le (chiar daca celalalt nu le-a mentionat in lista sa). Eventual, faceti un contract cu privire la punctele importante pe care acceptati sa le respectati (datat, semnat). Notati jos dezacordurile pe care nu trebuie sa le rezolvati acum, imediat, dar pe care puteti sa le puneti in discutie mai tarziu, eventual cu ajutorul unui prieten comun sau al terapeutului individual sau de cuplu.

Tabel de rezolvare a conflictelor

Completeaza careurile ramase goale cu raspunsurile din tabelul partenerului tau. Discutati, punct cupunct, si subliniati punctele de acord. Eventual, redactati uncontract. Notati aici si dezacordurile la rezolvarea carora va trebuisa lucrati mai tarziu...

Referitor la

A se indeplini de catre sot

A se indeplini de catre sotie

Comportamentul sotului

Ceea ce eu, sotul, accept sa numai fac pentru sotia mea:

1.

2.

3.

Ceea ce eu, sotia, vreau ca sotul meu sa nu mai faca :

1’

2’

3’

Ceea ce eu, sotul, accept safac, pentru sotia mea:

4.

5.

6.

Ceea ce eu, sotia, vreau casotul meu sa faca pentru mine:

4’.

5’.

6’.

Comportamentulsotiei

Ceea ce eu, sotul, vreau easotia mea sa nu mai faca :

7.

8.

9.

Ceea ce eu, sotia, accept sa numai fac pentru sotul meu:

7’.

8’.

9’.

Ceea ce eu, sotul, vreau casotia mea sa faca pentru mine :

10.

11.

12.

Ceea ce eu, sotia, accept sa numai fac, pentru sotul meu:

10’.

11’.

12’.